Confesiunea unei mame : cu emoțiile la grădiniță
A doua zi
– Uf,ce zi grea…
Și plânge.
– De ieri mergem la grădiniță și e foarte greu.
– O, înțeleg. Chiar este greu cu “mersul la grădiniță”. Nu mi-aș fi închipuit niciodată ce sens are „mergem” la plural. Noi, părinții facem multe lucruri la plural și nu vreau să te simți vinovată. Știu că are un sens ironic, dar atunci când avem de-a face cu emoții puternice, cu începuturi, cu provocări e posibil să avem dreptate folosind acest plural. Spune-mi, ți s-ar părea bizar dacă ți-aș spune că tu astăzi ai fost la grădiniță? Tu, cea în vârstă de 3 ani…
– Hmmm….pauză lungă…
– Ți-a mai spus cineva vreodată așa ceva?
– Ce? Sunt confuză.
– Înțeleg ce simți. Sunt mamă. Permite-mi să-ți explic. S-ar putea să aibă relevanță pentru ceea ce se întâmplă cu tine și în alte împrejurări sau relații.
– Uf, ce greu…vreau să înțeleg de ce mă simt în dificultate și chiar nu știu cum o să procedez mâine…brrr…o nouă zi la grădiniță.
– Revin. Spun că „mergem împreună” la grădiniță pentru că noi retrăim odată cu cei mici propriile amintiri din copilărie. Mi-ar plăcea să îți amintești cum a fost grădinița pentru copilul din tine.
– Vreți să spuneți că eu fac asta inconștient?
– Știi, noi ne folosim de momente apărute în prezentul nostru pentru a rezolva/vindeca relații și evenimente din trecut. Pe scurt ne vindecăm și ne dezvoltăm în relații.
– Hmmm…relații…relațiile de acum de la grădiniță îmi aduc în atenție emoții din copilăria mea?
– Da. Face sens pentru tine povestea asta?
– Da. Face. Experiența mea de copil cu grădinița este una nu tocmai plăcută. De exemplu, dimineață când am intrat în clasă cu cea mică mi s-a părut că doamna educatoare se uită mai ciudat la mine și a repezit-o pe cea mică.
– Înțeleg, cum te-ai simțit?
– Certată, pusă la punct, iar apoi neputincioasă și….
– Și apoi, puțin mai târziu furioasă?
– Da, chiar m-am certat cu soțul meu care insistă să îmi spună să fiu eu bine cu mine dacă vreau să meargă liniștită cea mică la grădiniță.
– Interesant, o persoană din familia voastră care a avut o experiență de/cu grădinița netraumatizantă.
– E, pe el nu l-a traumatizat nimic…până la mine. (zâmbește)
– Mă bucur că acum, la final, reușești să zâmbești!
– Da, chiar m-am liniștit și am înțeles multe. Mulțumesc.
– Cu plăcere. Până data viitoare o să te rog sa reflectezi la emoțiile pe care le transferi celor din jur, fără să îți propui acest lucru.
Va urma…transferea emoțiile noastre!