Distanțarea în cuplu se face cu mască sau fără mască?

Oamenii nu mai au timp, nu mai au starea de a sta, de a petrece timp împreună…
Oamenii se grăbesc către…tărâmul lui nicăieri, aleargă după multe si la capăt, pentru că au uitat de ei și de cei dragi găsesc nimic, adică un gol imens…
Căsătoria și cuplul sunt în pericol!

Societatea de consum ne-a învățat să cumpărăm repede altceva în locul a ceea s-a stricat, pare că nimeni nu mai e dispus să repare sau să „renoveze” relații în care distanțarea a apărut din cauza alergăturii individuale către tărâmul lui nicăieri de mai sus!

Ei, cei 2, rar aleargă împreună, cu aceeași viteză, ținându-se de mână, de cele mai multe ori partenerul mai rapid reproșează celui „încet” că nu își dorește mai mult, mai repede, mai bine și uite așa pierd ritmul dansului de cuplu și învăță alt dans: dansul conflictelor repetitive pe aceeași temă, pardon pe aceeași muzică.

Fiecare își dorește să aibă dreptate, astfel că lupta de putere întețește dansul de nu ne mai țin picioarele sau capul, depinde cine cedează primul…
A, apoi partenerii se împacă, se mai distrag iar o perioadă cu alergatul către tărâmul lui nicăieri și când simt iar că distanțarea e mare, hop, apare un fel de : treci aici pentru că partenerii noștri din poveste nu se mai aud (distanțarea bat-o vina), tonul e unul demn de soliștila operă, adică pe măsura kilometrilor existenți în relația de cuplu.

Așa arată distanțarea emoțională (tot e la modă acum termenul distanțare) și să vă spun un secret: e si cu mască și în cuplu…Eee…cum adică cu mască? Orice vine din si cu luptă de putere=a avea dreptate, vine cu mască obligatorie, exact ca în pandemie, ne protejăm unul de celălalt pentru că suntem prea virusați si inflamați, pe scurt suntem periculoși.

„Daca vrei sa schimbi lumea, du-te acasa si iubeste-ti familia” – Maica Tereza
Creierul ne transmite că e bună masca sau armura, depinde de mărimea conflictului existent…preamăritul creier dorește să supraviețuim, pentru el e suficient, și-a făcut treaba.

Și cum ar fi fără mască în cuplu? Parcă l-am ales pe dânsul pentru că ne simțeam în siguranță, parcă am ales-o pe dânsa pentru că părea că viața noastră o să fie un dans armonios și la bine și la greu.

A, și la greu? Cum să stai fără mască și armură la greu? Pericol, pericol strigă preamăritul creier. Dar, știi, draga mea/dragul meu, sunt eu, persoana care te iubește, nu dușmanul tău, eee, cum așa… nu mai minții, nu vezi că vrei doar tu să ai dreptate mereu…dansul își mărește ritmul si rezistă cel mai puternic…un timp…pentru că partenerii ajung, de fapt, să se epuizeze amândoi dansând sârba aceasta amețitoare în care ne pierdem cu totul incet, încet.

Și cu o voce interioară parcă am urla : DJ (Dumnezeu, Universul), oprește muzica! Musai să învățăm cum să ieșim de aici, din acest dans interminabil!

Cum?

Masca jos, activați puterea lui „țineți aproape”, împreună e mai ușor, simt că…recunosc că mi-ai apăsat X puncte sensibile, cu cât ne cunoaștem pe noi înșine mai bine, cu atât ne vom opri din dans și nu vom încerca să îl oprim pe celălalt sperând că astfel se termină conflictul. A învăța să ne recunoaștem punctele sensibile este vital pentru salvarea relației, dar este dificil să facem această radiografie singuri, avem nevoie de un doctor de suflete. (Este cea mai frumoasă frază pe care mi-a spus-o o fetiță minunată într-o zi în cabinet)

Familia este cea care face ca omul să treacă de la egoism la altruism. – Auguste Comte
Da, acest exercițiu de vulnerabilitate si autenticitate în cuplu va aduce dansul armonios aproape de noi.

Ceea ce oamenii nu au învățat să facă pentru ei înșiși este să ceară ajutor din timp pentru că acesta ar fi un semnal de slăbiciune cred ei (din educație ni se trage). Dar a cere ajutor specializat la timp, nu când ajungem în moarte clinică este doar o dovadă de auto-respect, de cât ne apreciem, de cât merităm.

Astfel că amânăm să cerem ajutor, timpul trece în defavoarea noastră, prăpastia dintre noi crește, așa că vă invit la un act de curaj, chiar dacă, de cele mai multe ori, e foarte greu să luăm la timp decizia de a primi consiliere de cuplu la timp. A cere ajutor este un act de curaj, de eroism, deveniți eroii propriei vieți!

Încă îmi răsună în cap vorbele unui partener: „de ce nu am venit noi mai demult?”

Partenerul din acest caz fiind bărbat, doamnele vor înțelege mai repede efortul depus de ele în a-și convinge partenerul că a merge la terapie nu este despre a-și schimba partenera părerea despre el…că na nu mai pare la fel de puternic, de competent și că se descurcă să găsească el soluția problemelor de cuplu, ci apare o altă persoană, terapeutul, care vine cu soluția. La nivel inconștient, masculul pierde statutul de erou care a plecat la luptă și pare că se întoarce de la luptă rănit, înfrânt, precum eroul din poezia cu mama lui Ștefan cel Mare. Aviz soacrelor: procedați precum mama lui Ștefan cel Mare, trimite-l la luptă înapoi, nu îl îngrijiți ca pe cel care are dreptate și de vină e domnița care l-a sedus…

Aici este necesară o primă precizare: bărbații nu fac acest lucru intenționat, este scris adânc în genele lor să reacționeze astfel.

A doua precizare: am întâlnit și varianta opusă, adică domnul inițiază procesul de a veni la terapie și domnița opune rezistență.

Care mai sunt valorile familiei?

Vă aștept cu drag, blândețe, iubire și înțelepciune să aflăm împreună CUM! Deși pare dificil la începutul procesului, pe măsură ce exersăm, pe măsură ce ne recunoaștem punctele sensibile mai repede și comunicăm fără mască, totul devine mai ușor decât pare, mai ales atunci când facem echipă de 3!

Dacă cea mai frumoasă și trainică avere este familia oare nu merită efortul de a deveni vulnerabili si de a ne lăsa ghidați de cineva care a făcut exercițiul acesta de sute de ori înaintea noastră atât în cabinet, cât și în viața personală de cuplu? Nu uitați că felul în care arată, felul cum se simte relația de cuplu, cât este de armonioasă, de sănătoasă, reprezintă mediul în care copilul crește, copilul este precum o sămânță, iar mediul precum pământul bine afânat, îngrijit.

Reflectați și alegeți cu înțelepciune !
O duminică binecuvântată să avem! ?

Cu drag de oameni și iubire,

Loredana,