Când COPILĂRIA ne determină toată viața…

”Ai impresia că un copil nu face nimic important în primii ani de viaţă? Cum aşa? Să fii fericit înseamnă nimic? Să nu faci altceva toată ziua decât să sari, să te joci şi să fugi cât te ţin puterile? Niciodată în viaţă nu vei mai fi atât de ocupat.” Jean-Jacques Rousseau

Nu există preaplin de/din iubire. Umplerea rezervorului cu iubire necondiționată de către părinți creează adultul care nu are nevoie de instrumentele de dezvoltare personală la care apelăm noi acum pentru a umple rezervorul nostru golit și obosit de prea multe condiționări: nu știi tu, ești mic, nu meriți, dacă iei nota X îți cumpăr bicicletă, nu e frumos, nu e voie…etc. Ulterior aceste condiționări se transformă în frustrări pe care fără să știm le transmitem din generație în generație.
Avem șansa de a învața de la copiii noștri, până la 7 ani si nu numai. Ei sunt cei mai buni profesori/antrenori de dezvoltare personală, avem life coaching gratuit chiar lângă noi.

Umpleți-le rezervorul de iubire necondiționată, spuneți-le:” BRAVO, SUPER, FELICITARI, SUNT MÂNDRĂ/MÂNDRU DE TINE” până la vârsta de 7 ani! Astfel își vor satisface nevoia de apreciere și vor deveni acei adulți care vor acționa singuri fără să aștepte recunoaștere din exterior, tocmai pentru că își vor fi luat suficient din tot la timpul potrivit. Tot ceea ce nu trăim/simțim în copilăria mică vom căuta toată viața și vom căuta iar și iar, tot în exteriorul nostru pentru că nu ne-a spus nimeni că viața noastră, ceea ce trăim zilnic are legătură directă cu ceea ce avem plantat în interiorul nostru încă din copilărie.
Am lucrat în ședințele de coaching cu adulti extraordinari și mi s-au confirmat toate aceste constatări, da, tot, absolut tot ce ne lipsește în interiorul nostru ne ține într-o dependență bolnavicioasă legați de exterior, de confirmări din afară. Practic așteptăm tot timpul un semn, o confirmare, o apreciere că tot ceea ce facem e bine, e frumos și în trend.

Starea de neputinta, de neincredere in propriile forte, in sine, frica de a lua decizii importante conduc la aparitia nevoii de a ” face pe plac tuturor”, mai putin propriei persoanei. Astfel, apare o dependenta in a asteapta mereu confirmari si validari din exterior, apare teama de a nu deranja sau nevoia de a se face mai mic” pentru a nu crea complexe celorlalti.

Sau, dimpotriva, apare revolta impotriva tuturor! Deosebirea consta doar in trairile interioare care sunt diferite.
Daca nu ne oferim noua insine ceea ce avem nevoie, ci doar ii starnim pe cei din jur, uneori unii impotriva celorlalti, deranjam astfel viata tuturor…dar mai ales pe a noastra.

In concluzie, va invit sa raspundeti cu sinceritate la intrebarile:
-Care este Motivatia personala care ne impinge la astfel de actiuni? Raspunsul ar putea fi: nevoia de succes sau evitarea esecului. Sau poate un beneficiu-strigat menit sa ne spuna: sunt aici, iubeste-ma asa cum sunt!