Cu siguranță vă veți întreba și voi, suflete dragi, de ce zona politică?

În articolul de ieri ( click aici ), v-am povestit că am fost și voi rămâne un copil curios devenit un adult care se trezește în fiecare nouă zi cu chef de joacă.

Scena politică pare în acest moment un fel de zonă crepusculară, plină de banalitate ostentantivă și de un prozaism voit al expresiei, nu este nici noapte, nici zi, ci doar o lungă și nesfârșită perioadă de tranziție.Zugrăvită în aceste nuanțe pământii aș putea continua la nesfărșit priveghiul nefericitei politici, dar m-am gândit că e sinucidere curată să arunc cu pietre și să cresc buruieni (precum bine spunea un domn distins) , așa că pornesc hotărâtă la desțelenit terenul acesta dezorientat.

Da, am hotărât să plantez semințe roditoare și dacă cineva se întreabă: „ce/cine mă recomandă?”, voi dezamăgi publicul, nerespectând clasicul citat : „vocea și talentul”, deși…actoria este încă o amintire vie în sufletul meu.

Așa am ales noua provocare din viața mea, cu chef și dorință de acțiune, cu unelte deja folosite, dar netrâmbițate în public. Acum ceva timp am ales să consiliez zona aceasta crepusculară din umbră, am fost un sufleor conștiincios și rezervat pentru oameni politici care și-au dat seama că nu mai „merge și așa”, că politica este ca orice altă afacere: faci compromisuri, intri în faliment!

Dacă așteptam cumva momentul acela minunat care să mă provoace să ies în lumina reflectoarelor, ei bine puteam să stau cuminte în banca mea, mult și bine.
Dar a venit OMUL care m-a provocat, pentru care am ales să fac acest pas.

Foarte repede am înteles că nu este vorba doar de OMUL acesta special, ci de mult mai multe suflete pentru care mă angajez să demonstrez că lumea asta este minunată dacă ai curajul să o privești prin ochii inocenți ai copilului  care ești sau care ai fost cândva.

Vreau să știți că responsabilitatea mea în acestă nouă provocare este față de ei, față de generația copiilor nostri minunați, ei sunt motivația mea!
În formularele de feed-back din săptămâna ALTFEL,copiii mi-au dat temă pentru întâlnirea următoare, să le spun: „ce motive ar avea să rămână în România? ” Cu uimire am constatat, la generația de 15-16 ani, că nimeni nu visa să devină anteprenor, antreprenoriatul era doar o materie pe care o studiază la școală, la fel ca multe altele…că bani = fericire și multe alte non-valori. Am uitat să precizez că este vorba despre un liceu teoretic de elită din orașul nostru.

Și pentru a reveni la motivația pozitivă pentru care intru cu lanterna în zona crepusculară, vă mărturisesc că aceeași discuție purtată la singurul liceu vocațional (artă) din orașul Ploiești mi-a redat încrederea că nu este totul pierdut. Generația de 13-14 ani m-a surprins plăcut, răspunzănd exact opus celeilalte. Da, vor să aibă propriile afaceri, propriile bloguri, știu clar că pot vinde propriile creații, iar bani=valoare pentru ei. A fost ușor să le explic că ei sunt de fapt valoarea și că misiunea lor este acum aceea de a se pregăti pentru a devein oameni de valoare.

Vă prezint cu bucurie un testimonial care îmi este adresat, gânduri ale unei adolescente, gânduri care mă responsabilizează mai mult decât mi-aș fi imaginat în urmă cu câțiva ani:” Felicitări pentru toate alegerile şi schimbările făcute, căci prin intermediul lor, ne-aţi deschis şi nouă uşi către recunoaşterea personală şi ne-aţi îndrumat să mergem într-o călătorie fascinantă alături de dumneavoastră !”

Acum la final de „spovedanie”, permiteți-mi să las loc faptelor, nu vorbelor, acțiunii, nu inacțiunii și vă invit și pe voi, suflete dragi, să îmi fiți alături ca până acum. Doar împreună putem devein schimbarea pe care o cerem de la ceilalți!

Uniți NOI Putem Reuși!

Lasă un răspuns